Adam Bălțatu (1889-1979)

Adam Bălțatu - Autoportret

Provenit dintr-o familie de răzeşi podgoreni, Adam Bălţatu s-a născut la 8 iunie 1899 în Huşi. Şi-a început şcoala primară în oraşul natal şi a continuat-o la Iaşi, unde s-a mutat cu familia în anul 1909. Tot în capitala Moldovei a urmat Gimnaziul „Alexandru cel Bun” (1912-1914), după care s-a înscris ca audient la Şcoala de Belle Arte, la clasa pictorilor şi profesorilor Gh. Popovici şi C. Artachino.

Încă din primul an de studii i s-a acordat bursa „Gh. Şiller”. A debutat la Salonul Oficial al pictorilor moldoveni din 1916, cu 75 de lucrări. În 1917 se retrage din şcoală şi pleacă la Bucureşti, unde deschide o expoziţie în sala „Mozart”.

Cu banii câştigaţi în urma organizării expoziției, împreună cu A. Băeşu şi sculptorul Mihai Onofrei, se îndreaptă spre Italia, unde este admis în anul VII al Şcolii de Belle Arte din Roma.Aici s-a întâlnit cu Sabin Popp, Ştefan Neniţescu, Lucian Grigorescu.

Din motive financiare şi de sănătate, după câteva luni se întoarce în ţară, mai întâi la Huşi, apoi la Bucureşti. Între anii 1923-1929 deschide trei expoziţii personale în capitală şi întreprinde o călătorie de documentare în Italia şi Franţa.

În prima parte a carierei sale a fost profesor de desen şi caligrafie la seminarul din Huşi şi la Liceul „Cuza Vodă“.

În 1950 este conferenţiar la Catedra de desen, pictură şi compoziţie la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din Bucureşti, devenind profesor, din 1952 şi până în 1966.

Printre personalităţile picturii româneşti moderne, locul lui Adam Bălţatu este de necontestat acela al pictorului onest şi virtuos, ce a emanat încă de la începutul carierei respectul faţă de valorile tradiţionale ale unei culturii proprii şi original româneşti.

Artist al nuanţelor poetice, al meditaţiei calme, străbătută de duioşie în faţa motivelor din natură, pictorul a adus în arta sa un elogiu simplităţii şi sincerităţii. Adam Bălţatu a împletit în creaţia sa vigoarea şi fermitatea convingerilor cu modestia, blândeţea şi molcomia atât de proprii obârşiei sale moldovene. A transpus pe pânză imagini din împrejurimile Huşului natal, din vecinătăţile Iaşului ori de pe valea Bârladului. Deşi a pictat scene de gen, naturi statice, flori, compoziţii, peisajul a fost genul său de predilecţie. Poet al cerurilor diafane şi al zărilor largi, al colţurilor de pădure, pictorul a închegat în pânzele sale o delicată poezie a vegetalului.

Din multitudinea peisajelor sale, cităm: „Toamnă la Huşi”; „Pe valea Prutului”; „Pe Valea Bicazului”; „Apus de soare”; „Seară de primăvară”; „Vara după ploaie”; „Târg la Iaşi”; „Iarmaroc la Tg. Neamţ”; „Sat de pescari pe malul mării”; „Peisaj de munte”. Cu talent şi gingăşie a creat naturi statice şi flori: „Pansele”; „Flori de câmp”; „Flori de toamnă”; „Crizanteme”; „Flori şi mere” etc. Remarcabile sunt şi portretele: „Cap de bătrân”; „Profil”; „Cap de fată”; „Femeia cu cartea”; „Copilul olarului” şi „Autoportretul artistului”.

Credincios spiritului tradiţiilor statornicite de marii clasici ai picturii noastre, Adam Bălţatu a contribuit, prin creaţia sa, la lărgirea cadrului artei româneşti moderne, afirmându-se ca o natură originală şi independentă. A trecut în lumea umbrelor în ziua de 3 mai 1979 la Iaşi.

Bibliografie

Ionel Maftei – „Pictorul Adam Bălțatu”

Maria Dumitrescu ­– „Adam Bălțatu, Ed. Meridiane, București, 1970, [1], [2], [3], [4]

Theodor Codreanu, coord. ­ „Istoria Hușilor”, Ed. Porto Franco, Galați, 1995

Continuarea în Adam Bălțatu - peisaje și case din Huși

Materialele publicate sunt compilații, nu studii. Aprecierea corectitudinii informațiilor rămâne în seama cititorului.
Blog realizat de Gabriel Folescu
(gabriel.folescu@facebook.com, gabriel.folescu@outlook.com)